HORIA LOVINESCU

  Originar din Falticeni, se naste la 20 iulie 1917. Moare in Bucuresti la 17 septembrie 1983. Fiul lui Octav si al Anetei Lovinescu. Scoala primara si Liceul "Nicu Gane" in orasul natal. Facultatea de litere si filosofie la Bucuresti. Doctor in litere si filosofie al Universitatii din Iasi (1946), cu teza: Rimbaud (aparuta in volum la Editura "Univers", Bucuresti, 1981). In "Cuvant inainte" autorul scrie: "Rimbaud a insemnat pentru mine o experienta vitala, existentiala, uluitoare prin longevitatea tiraniei ei". Perioada de dupa al doilea razboi mondial il pune la grele incercari, pentru asigurarea existentei. Isi face debutul editorial cu piesa Lumina de la Ulmi (1954). Intre 1960-1983 a fost director al Teatrului "C. Nottara" din Bucuresti. Om de vasta cultura, fin psiholog, a patruns in meandrele sufletesti ale fiintei umane creind tipuri si personaje bine conturate, ramase in memoria celor care i-au vazut spectacolele. Nu tot ce a scris, va birui confruntarea cu timpul. Un proces de decantare in constiinta posteritatii este firesc.
    Din numeroasele  piese  realizate  mentionam: Citadela sfaramata, Jocul vietii si al mortii in desertul de cenusa, Moartea unui artist, Paradisul, Omul care si-a pierdut omenia, Si eu am fost in Arcadia, Surorile Boga, Petru Rares. In teatrul condus de el, a atras artisti de valoare pe care si i-a apropiat sufleteste, socotindu-i prieteni, colaboratori, si nu simpli subalterni. Asa se explica si faima de care s-a bucurat Teatrul "Nottara" decenii in sir. In palmares institutia teatrala inscrie un notabil numar de reprezentatii peste hotare, in diverse capitale ale lumii. In unele  spectacole artistii s-au intrecut pe ei insisi, invatand roluri in limbi de larga circulatie.
   Horia Lovinescu a primit diverse distinctii: Laureat al Premiului de Stat, Premiul Uniunii Scriitorilor, Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti.  Angrenat  intr-o munca grea, efortul i-a minat  sanatatea. La 66 de ani se stinge din viata, fiind adus la Falticeni de artistii care l-au iubit si stimat. Au trimis coroane Ambasada Frantei, Pen Clubul (al carui membru a fost) si alte institutii culturale de prestigiu.